Oligofrenia
Una dintre cele mai grave afecțiuni este oligofrenia, ce este caracterizată prin insuficiența dezvoltării intelectuale și grupează un ansamblu de afecțiuni ce împiedică accesul copilului la autonomie și la adaptare socială.
Cauzată de aberații cromozomiale, precum trisomia 21, de tulburare erediară a metabolismului ori de o boală endocrină a tiroidei ori a parotiroidei, de malformație craniocerebrală, facomatoză sau epilepsie, oligofrenia se manifestă prin defciențe senzoriale, perceptive ori motorii, între care surditate, instabilitate psihomotorie sau dislexie.
Oligofrenia este un ansamblu de afecțiuni ce poate dobândit și în urma unei boli infecțioase ca rubeolă ori toxoplasmoză, ce este contractată de mamă în timpul sarcinii ori de encefalită, meningită, ori suferință cerebrală ca anoxie, hemoragie ori icter nuclear.
De cele mai multe ori, însă, mai exact în 50 la sută dintre cazuri, cauza acestei afecțiuni nu este depistată.
Oligofrenia este de mai multe tipuri, între care de gradul 1, care este o formă ușoară, iar IQ-ul este de 50-70 de puncte și se manifestă printr-o memorie deficitară și prin incapacitatea de a se concentra, astfel că întâmpină dificultăți în a duce la capăt sarcini. Pot să apară, însă, și tulburări de comportament și instabilitate emoțională.
Oligofrenia de gradul doi este o formă moderată, în care IQ-ul este situat între 30 și 50-55 de puncte, astfel că imbecilitatea este moderat exprimată.
Gradul trei de oligofrenie ori forma severă se manifestă prin probleme cu somnul, incapacitatea de a merge ori de a vorbi în conformitate cu vârsta. Ba mai mult, pacienții diagnosticați cu această formă au un IQ între 20 și 35-40 de puncte și se pot confrunta, în timp, cu probleme ale activității motorii, lipsa capacității de memorare.
Forma profundă de oligofrenie se manifestă prin lipsa abilității de comunicare și cognitive, IQ-ul fiind sub 20 de puncte. Există, însă și o formă mai gravă, când nivelul de inteligență al individului nu poate fi evaluat prin teste.
