Hipertensiunea intracraniană și consecințele ei
Hipertensiunea intracraniană poate fi definită drept un sindrom ce se manifestă prin simptome clinice și paraclinice ce apar din cauza modificării raportului normal între conținut și continator de la nivelul cranului.
Astfel, continatorul este cutia craniană, ce este formată din oase unite prin suturi, ce dau naștere boltei. De cealaltă parte, cavitatea craniană are un orificiu ce este reprezentat de gaura occipitaal, prin care se comunică cu exteriorul. De asemenea, conținutul este definit de encefal, între care emisfere cerebrale, cerebel și trunchi cerebral, vase meningo-cerebrale, dar și lichid cefalorahidian.
Hipertensiunea intracraniană apare, conform medicilor, în patru pași anume, în urma producerii unui proces patologic expansiv care înlocuiește spațiul ori care determină expansionarea creierului, creșterea în volum a parenchimului cerebral ce duce la producerea unui edem, creșterea cantității de lichid cefalorahidian, dar și modificarea patului vascular cerebral.
Hipertensiunea cerebrală poate fi dată de malformații congenitale, tumori craniene și intracraniene, traumatisme cranio-cerebrale, parazitoze cerebrale, afecțiuni vasculare ori inflamatorii, precum și intoxicații și se manifestă prin cefalee, care la început este localizată într-o singură regiune, dar mai apoi devine generalizată, greață, vărsături, tulburări de vedere, dar și psihice, de conștiență, paralizie de nervi craniene, tulburări de ritm cardiac.
