Un sindrom neuropsihiatric extrem de întâlnit în rândul persoanelor de toate vârstele în ziua de astăzi este, din păcate, delirul ori statusul confuzional acut, ce este caracterizat prin deficiențe cognitive, modificări ale excitabilității, precum și caracteristici psihotice, între care amintim halucinațiile și iluziile.
Caracterizat, în mod frecvent, de un proces patalogic ce are loc în afara creierului, precum infecții ca pneumonie ori infecții urinară, ori în urma administrării unor medicamente ca anticolinergice ori alte depresante sau de o boală a sistemului nervos, delirul se manifestă prin apariția halucinațiilor și a iluziilor. Totuși, în unele cazuri, acestea pot lipsi și sunt diferite, din punct de vedere clinic, față de cele induse de psihoză.
Delirul este caracterizat prin somnolență, dezorientare și halucinații, însă există o serie de alte simptome, între care imposibilitatea de a focusa atenția, agitație severă, iritabilitate și halucinații.
Conform medicilor specialiști, delirul este cauzat fie de următoarele categorii etiologice: boală pulmonară cu hipoxie, disfuncție hepatică ori renală, tulburări endocrine ca hiperfuncția adrenală, dezechilibru electrolitic, deficite nutriționale de tiamină, cobalmină ori niacin, sepsis ori infecții urinare ori ale creierului ca meningita ori encefalita, dar și convulsiile ori statusul postepileptic ori leziunile structural acute ca infarctul cerebral ori hemoragia.
Delirul ori statusul confuzional acut se manifestă prin tulburarea cunoștinței, adică reducerea clarității atenției în mediu, reducerea atenției țintite, susținute ori modificate, dar și modificarea cognitiei, afectarea memoriei ori tulburarea perceptuală, debut în ore până la zile și tendința la fluctuație.
Durata delirului este, de asemenea, afectată de cauză. Spre exemplu, dacă este cauzat de febră, acesta va dispărea după ce febra scade. Totuși, în unele cazuri, delirul poate persista luni de zile și, mai mult de atât, poate fi asociat cu alterarea permanentă a funcției cognitive.