Aliatul funcțiilor cerebrale

Craniofaringiomul este definit ca fiind o tumoră benignă ce se dezvoltă în craniu, în apropierea glandei pituitare, fiind, în principal, rară, incidența fiind de 0,5-2 cazuri noi la 100.000 de persoane pe an.

Craniofaringiomul este o afecțiune ce se manifestă în primele decade de vârstă, în principal, conform studiilor de specialitate, între 5 și 15 ani, dar poate să apară și la adulți, în jurul vârstei de 60 de ani.

În ciuda faptului că această tumoră este benignă, ea se manifestă malign, având tendina de a invada structurile din jurul ei și, mai mult de atât, în cazul în care este extirpată poate să recidiveze.

Craniofaringiomul se manifestă prin apariția unor tumori din resturi embrionare de-a lungul faringelui până în loja glandei pituitare, precum și în ventriculii cerebrali.

În funcție de localizare, Craniofaringiomul poate să se manifeste prin încetinirea ratei de creștere, în cazul copiilor, întârzierea pubertății, scăderea libidoului și a potenței la adulți, retenția de fluide, dar și prin piele uscată și obezitate. Mai mult de atât, fiind aproape de nervii optici, în cazul acestei afecțiuni pot să apară și dureri de cap și tulburări ale vederii.

Deși cauzele apariției acestei afecțiuni n-au fost stabilite cu exactitate, oamenii de știință au elaborat două teorii, între care cea embriogenetică, ce se referă la faptul că în cadrul embriogenezei, când se dezvoltă adenohipofza sunt lăsat în urmă vestigii ectoblastice, precum punga Rathke și ductul craniofaringial și cea metaplastică, prin care Craniofaringiomul este definit ca fiind metaplazia epiteliului scuamos ce derivă din adenohipofiză și cavitatea orală primitivă.

Tlburările vizuale, reducerea acuității vizuale, îngustarea câmpului vizual, dar și hidrocefalie, cefalee, edem papilar, sindroame endocrine, precum diploplexie, ataxi și hipoataxie sunt doar câteva dintre problemele ce pot să apară în cazul persoanelor care suferă de această afecțiune.

Go top