Polineuropatia cronică inflamatorie demielinizantă
Polineuropatia cronică inflamatorie demielinizantă, care este cunoscută și polineuropatia cronică cu recăderi ori poliradiculopatia cronică inflamatorie demielinizantă este definită ca fiind o condiție inflamatorie a sistemului nervos periferic mediată imun, iar unii dintre medicii specialiști o consideră o formă cronică a sindromului Guillain Bare.
Polineuropatia cronică inflamatorie demielinizantă se manifestă prin pierderea tecii de mielină, adică învelișul lipidic ce izolează și protejează fibrele nervoase din nervii periferici, iar nervii afectați nu răspund la stimuli, ceea ce determină apariția unor simptome ca parestezii, furnicături, hipoestezie, slăbiciune musculară progresivă, oboseală ori sensibilitate anormală.
Cauzele polineuropatiei cronice inflamatorii demielinizante nu se cunosc, însă medicii sunt de părere că ar fi imunologice. Ba mai mult se pare că această condiție a fost observată în cadrul gammopatiilor monoclonale, 50 la sută dintre pacienți având anticorpi împotriva mielinei. De asemenea, această condiție a fost semnalată în cazul pacienților care se confruntă cu artrită reumatoidă ori boala Crohn și urmau un tratament cu blocanți TNF-alfa.
În ceea ce privește modul de manifestare, aceasta condiție ce este estimată la 0,8 – 7,7 la 100.000 de cazuri debutează lent și se manifestă progresiv, dar uneori are și recăderi. Principalele simptome sunt: slăbiciunea membrelor proximale și distale, parestezii și furnicături ale mâinilor și ale picioarelor, iar în cazul în care loc și disfuncția sistemulu autonom se poate semnala și amețeală ortostatică, probleme ale funcției intestinale și vezicale, precum și probleme cardiace.
