Tipuri de leziuni nervoase
Descrise pentru prima dată de către H.J. Seddon în 1943, leziunile nervoase sunt de trei tipuri – neurotmesis, axonotmesis, și neuroapraxie, afecțiuni ce apar în urma leziunilor nervilor perifericit, în urma compresiilor, tracțiunii ori rănirii directe ori pot fi determinate de boli metabolice ori de curent electric, radiații sau noxe.
Așadar, conform medicilor specialiști, neurotmesis este o leziune nervoase ce se caracterizează prin distrugerea completă a structurii nervoase, adică a tecii de mielină, precum și a axonului cu structurile externe de susținerea. Această afecțiune se manifestă, în cazul în care nu este tratată la timp, prin paralizie, iar grupele musculare inevate se pot atrofia progresiv.
Axonotmesis, un alt tip de leziune nervoasă presupune secționarea tecii de mielină și a axonului. Traiectul nervos își păstrează continuitatea prin intermediul masei de țesut, iar regenerarea poate să dureze între câteva săptămâni și chiar luni de zile. O astfel de leziune apare în urma fracturii de humerus, ce poate determina o paralizie de nerv facial, în cazuri mai grave.
Cea mai ușoară leziune nervoasă ce poate să apară este neurapraxia, ce este definită printr-o blocare a conducerii nervoase focale, leziunea fiind localizată la nivelul tecii de mielină, iar axonul își păstrează integritatea în totalitate. Regenerarea completă apare în câteva săptămâni, între 2 și șase. Neurapraxia se poate manifesta prin paralizie e tip motor, apariția unei senzații de arsură, furnicătură și amorțeală, precum și deteriorarea sensibilității nervoase obiectivabilă, adică termică, tactilă și dureroasă.
