Sindromul omului înțepenit
Sindromul omului înțepenit ori boala Moersch-Woltman, așa cum mai este cunoscută de către oamenii de știință, este o tulburare neurologică extrem de rară, ce este caracterizată prin rigiditate progresivă.
Conform medicilor de specialitate, bolnavii diagnosticați cu sindromul omului înțepenit se confruntă cu numeroase contracții musculare tonice fluctuante progresive, în special ale musculaturii axiale.
De asemenea, depresia, anxietatea, precum și disconfortul dat de redoare și anomaliile neurochimice descriu perfect această afecțiune care se manifestă în număr de un caz la 10.000 și este cauzată de o mutație a receptorului glicinei.
De asemenea, conform studiilor de specialitate, sindromul omului înțepenit este o boală autoimună, dificil de diagnosticat și, de cele mai multe ori, este asociat cu boli precum diabet zaharat, tiroidita. Ba mai mult, se pare că în cadrul acestei afecțiuni, neuronii spinali inhibă descărcările spontane din neuronii motorii ai măduvei, totul din cauza acțiunii glicinei.
În plus, în cazul pacienților negativi pentru anticorpii GABA, această boală poate fi cauzată de sinaptofizină, amfifizină, gefirină ori GABA transaminaze.
Sindromul omului înțepenit se manifestă prin rigiditate musculară, ce se manifestă la început în zona axială, iar mai apoi se extinde la membrele proximale. De asemenea, bolnavii de sindrom al omului înțepenit se pot confrunta cu alte afecțiuni ca encefalomielită, epilepsie, paralizie cerebrală ori deficite cerebelare.
La început, boala se manifestă printr-un disconfort al spatelui ori redoare sau chiar prin apariția unor tulburări ale somnului, după care în stadiile tardive, pacienții se pot confrunta cu lordoză lombară exagerată, depresie sau anxietate. În stadiile finale ale bolii, trismusul lipsește cu desăvârșire, dar mușchii faciali și faringieni pot fi afectați, în timp ce articulațiile vor fi deformate și se vor semnala și fracturi scheletice ori rupturi musculare.