Sindromul Horner
Sindromul Horner, care mai este cunoscut și sub numele de Bernard-Horner ori Claude-Bernard-Gorner, este o afecțiune ce se manifestă prin mai multe simptome neurologice ce apar la nivelul unei jumătăți a feței, între care mioză unilaterală, blefaroptoză parțeală ori anhidroză hemifacială.
Cauzat de accidente în timpul nașterii, moștenit din familie sau determinat de traumatisme, tumori cerebrale, tumori ale unui vârf pulmonar, accidente vasculare cerebrale ori leziuni ale vaselor mari din torace, sindromul Horner se manifestă, în principal, prin apariția a trei simptome clasice ca – mioză, ce înseamnă pupila mică la unul dintre ochi, blefaroptoză, adică ”căderea” unei pleoape este globul ocular ori anhidroză hemifacială, ce înseamnă dispariția transpirației pe jumătate din țară.
Totuși, sindromul Horner poate să fie însoțit și de migrene, pierderea sensibilității pe aceeași jumătate de față, astfel că vorbirea este îngreunată, înghițirea se realizează cu dificultate și pot să apară și amețeli ori pierdere a echilibrului.
Sindromul Horner poate să fie determinat și de anumite substanțe, precum contraceptive orale, vaccin pentru virusul inflenza, acetofenazină, flufenazină, lidocaină, plorcloperazină ori levodopa.
Printre altele, sindromul Horner se poate manifesta prin durere, echimoze, limitarea mișcării ori prin tuse, hemoptizie ori durere orbitară sau chiar apariția unei roșeți, în special în timpul efortului fizic.
