Epilepsia la copii și adolescenți
Definită ca fiind o boală cerebrală cronică, plurietiologică, ce se caracterizează prin apariția unor crize epileptice ce se produc spontan, epilepsia este o boală care se manifestă în cazul a 0,5-2 la sută din populația generală. Ba mai mult, se poate manifesta și în cazul copiilor și adolescenților, întrucât cele mai multe cazuri debutează înainte de vârsta de zece ani, mai exact 50 la sută. Studiile au arătat, de-a lungul timpului, că această afecțiune este mai frecventă în cazul băieților.
Astfel, în cazul copiilor și adolescenților, epilepsia este determinată, conform unor studii de specialitate, de leziuni cerebrale microscopice ori macroscopice, malformații congenitate, infecții, tumori, boli vasculare, traumatisme, intoxicații ori boli degenerative.
De asemenea, printre afecțiunile ce pot duce la apariția epilepsiei se numără tulburări de migrare neuronală, disgenezii cerebrale, sindroame neurocutanate, ca scleroză tuberoasă, neurofibrimatoză, chiste arahnoidiene, accidente vasculare cerebrale din viața intrauterină, infecția cu herpes tip doi, intoxicații neonatale/
Crizele epileptice la copii și adolescenți sunt de două tipuri – parțiale, când descărcarea neuronală paroxistică este limitată la un anumit sector și depinde de localizarea focarului (temporal, parietal, frontal, occipital) și – generalizată, când descărcarea neuronală paroxistică implică cortexul ameblor emisfere cerebrale și se manifestă prin tulburări de conștiență, precum și dificultăți motorii bilaterale. De asemenea, acest tip este caracterizată prin descărcări de vârfuri, cicluri vârf-undă, polivârf-undă bilaterale, precum și simetrice în toate derivațiile.
De asemenea, la rândul lor aceste tipuri de crize se mai împart în parțiale simple, când starea de conștiență nu este modificată și parțiale complexe, când aceasta este modificată.
