Întâlnită mai frecvent în cazul femeilor, decât la bărbați, durerea facială persistentă idiopatică este caracterizată ca fiind durerea neuropatică ce se datorează distrucței nervului, sindromului dureros cronic regional prin lezarea nervilor simpatici și durerea facială atipică.
Întâlnită în cazul femeilor cu vârste cuprinse între 30-50 de ani, durerea facială persistentă idiopatică apare, cel mai frecvent, în regiunea maxilarilor și, conform medicilor, nu există o cauză identificabilă. Totuși, există și cazuri în care simptomele sunt date de prezența unei boli severe ori, în cazul unui număr mic de pacienți, poate fi doar o consecință a bolii psihologice și psihiatrice semnificative.
Această afecțiune este variabilă ca debut și clinică și este caracterizată prin durerea continuă, zilnică, dar de intensitate variabilă. Cele mai comune simptome sunt date de durerile profunde și prost delimitate, descrise ca fiind crampe. De asemenea, la început durerea poate fi delimitată la o singură zonă, însă ulterior se poate agrava și extinde spre zone mari.
În ceea ce privește durerea neuropatică, aceasta este o crampă constantă ori o senzație de arsură ce este localizată la o zonă de la cap ori la gât, fiind datorată disfuncției nervilor senzoriali în zona respectivă de țesut.
De asemenea, în cazul aceste afecțiuni nu sunt determinate cauze standard, motiv pentru care înainte de a se pune diagnosticul trebuie să fie eliminate alte cauze ale durerii, precum infecția sinusurilor ori a dinților, leziuni canceroase nedetectate, dar și dureri musculare.
Semnele care indică această afecțiune este cefaleea zilnică, dar și malignitățile, vasculitele, infecția și demielinizarea periferică manifestată ca nevralgie.
