Definită prin scăderea treptată, dar progresivă a funcțiilor mentale precum gândire, judecată, comportament, limbaj, învățare și memoria, demența este o afecțiune ce apare după vârsta de 60 de ani, dar nu este o regulă.
Conform experților, demența este o afecțiune ce poate fi oprită ori chiar reversibilă, în cazul în care se datorează unor medicamente, abuzului de alcool, substanțelor toxice, modificărilor hormonale, deficitelor de vitamine, despresiei ori infecțiilor, dar și afecțiunilor cardiace ori pulmonare. Totuși, cele mai multe tipuri de demență sunt progresive și ireversibile, fiind determinate de boli degenerative și de afecțiuni vasculare ori infecții.
Studiile de specialitate au arătat că demența poate fi cauzată de boala Alzheimer, Parkinson, Hungtington ori demența cu corpi Lewy.
Printre simptomele date de această afecține se numără, în principal, pierderea memoriei, alterarea limbajului, greutatea de efectuare a activităților zilnice, modificări ale personalității, dezorientare, alterare a comportamentului. Din păcate, însă, simptomele se agravează treptat, iar pacienții vor deveni dependenți de alte persoane pentru realizarea activităților zilnice.
Demența este o afecțiune cauzată, în principal, de boala Alzheimer, când are loc pierderea progesivă a funcțiilor mentale din cauza degenerării țesutului cerebral cu pierderea celulelor nervoase.
De asemenea, demența poate fi cauzată de boala Huntington, de Parkinson, când boala apare după 70 de ani și poate fi foarte severă.
Demența poate fi fie cu corpi Lewy, fiind caracterizată de apariția corpilor Lewy pe celulele nervoase, frontotemporală, când celule de demență apar ca urmare a unor afecțiuni ereditare ori dobândite, ce determină degenerarea creierului la nivelul lobilor frontal și temporali.
