Demența de lob frontal ori frontotemporală se manifestă prin pierderea progresivă de neuroni în regiunile cerebrale ale lobilor frontali și temporali, ce provoacă deteriorarea comportamentului și a personalității, tulburări de vorbire și alterarea funcțiilor motorii ori de coordonare musculară.
Conform medicilor specialiști, demența de lob frontal este de două tipuri, și anume care implică proteina tau și demența care implică proteina TDP.
Așadar, demența frontotemporală include afecțiuni frontotemporale, degenerescență frontotemporală, dar și afecțiuni ale lobilor frontali, ce sunt întâlnite, în principal, după vârsta de 65 de ani.
Demența de lob frontal se manifestă prin pierderea neuronilor, sinapselor și prin alterarea sintezei și secreției neurotransmițătorilor, întrucât în urma acestei afecțiuni are loc o atrofie a lobilor frontali și temporali, precum și degenerescența corpului striat. Persoanele diagnosticate cu această afecțiune se vor confrunta cu dificultate în a recunoaște emoțiile și a răspunde adecvat la ele.
În ceea ce privește simptomele date de demența de lob frontal se numără alterarea inhibiției comportamentale, pierderea interesului pentru persoane ori obiecte, pierderea empatiei și a simpatiei, precum și dezvoltarea unor comportamente ritualice, compulsive și repetitive, dar și modificări ale comportamentului alimentar, apărând abuzul de mâncăruri grase, fast-food, alcool, țigări. Poate, de asemenea, să apară afazie, dizartrie, pierderea vocabularului, repetarea cuvintelor folosite de cei din jur, dar și scăderea abilităților de a scrie ori de a citi.
Din păcate, însă, bolnavii nu sunt conștienți de aceste modificări și, spre deosebire de persoanele diagnosticate cu Alzheimer, în stadii incipiente, aceștia nu au tulburări de memorie în viața de zi cu zi ori tulburări de orientare temporo-spațială.
