Contuzia cerebrală este definită ca fiind un efect posttraumatic imediat și primar, ce se manifestă prin pierderea stării de conștiență timp de un interval de timp și este însoțită de semne neurologice și de tulburări vegetative.
Cauzată prin lovitură directă ori contralovitură, contuzia cerebrală este caracterizată de leziuni organice ale creierului și poate să apară atât în urma unui traumatism închis, cât și a unuia deschis.
Studiile de specialitate au arătat că în cazul contuziilor cerebrale apar leziuni ale substanței cerebrale ce sunt descrise fie ca hemoragii corticale, dilacerări tisulare ori edem cerebral, în urma cărora se poate dezvolta necroză mezodermoglială.
Contuziile cerebrale și hemoragiile apar, deobicei, în urma forțelor mecanice care deplasează emisferele cerebrale pe suprafața internă a cutiei craniană, în urma cărora apar leziuni ale substanței nervoase. De asemenea, în funcție de gravitate, contuziile cerebrale pot fi minore, medii și grave, iar după întindere pot fi difuză, circumscrisă, când se înregistrează la un emisfer, lob cerebral ori focală ori cu predominantă în unele structuri, între care trunchi cerebral, diencefal, cerebel.
