Aliatul funcțiilor cerebrale

Descrisă pentru prima dată pe 3 noiembrie 1906 de către dr. Alois Alzheimer, psihiatru și neuropatolog german, boala Alzheimer este o boală cronică, ce este caracterizată de involuție intelectuală până la demență. Ba mai mult, la microscop, această afecțiune este descrisă ca fiind apariția unei degenerescențe specifice, cu reducerea a numărului de neuroni, atrofie cerebrală şi evidenţierea „plăcilor senile”.

Conform medicilor specialiști, boala Alzheimer cauzează moartea celulelor nervoase, dar și pierderea țesuturilor de la nivelul creierului. Astfel, în timp, acesta își reduce dimensiunile și se contractă. De asemenea, în același timp se contractă și cortexul astfel că ajunge să capete un aspect stafidit și afectează zonele din creier ce sunt responsabile cu gândirea, planificarea și memoria. Țesutul creierului afectat de Alzheimer conține, însă, mai puține celule nervoase și sinapse.

Principala cauză de apariție a bolii Alzheimer este, fără doar și poate, deteriorarea creierului, ce afectează structura și funcțiile anumitor zone din creier. Totuși, oamenii de știință nu cunosc, deocamdată, cauzele ce determină deteriorarea cerebrală, însă în cazul bolnavilor de cancer s-au descoperit depozite anormale de proteine în creier, dar și încâlcituri neurofibrilare și dezechilibre la nivelul de acetilcolină, care este un important neurotransmițător al sistemului nervos central, dar și al sistemului periferic.

Boala Alzheimer se manifestă treptat și rareori simptomele sunt observate de la început. Pierderea energiei și a entuziasmului, pierderea interesului pentru activitățile ce țin de muncă ori cele sociale, pierderea memoriei pe termen scurt, iar mai apoi pe termen lung, apariția problemelor de vorbire ori de coordonare, stări depresive sau probleme de orientare, incapacitatea de a plănui ori de organiza sunt câteva dintre semnele care indică boala Alzheimer.

Go top