Aliatul funcțiilor cerebrale

O boală extrem de dificilă este, fără doar și poate, afazia primitivă progresivă, ce se caracterizează prin afazie asociată cu atrofie asimetrică a emisferului stâng, iar în fază tardivă se dezvoltă demența. Atfel, în urma acestei afecțiuni, persoanele diagnosticate cu afazie primitivă progresivă au vorbirea afectată, astfel că nu se mai pot exprima fluent și, de asemenea, nu mai folosesc cuvinte de legătură.

Des întâlnită în cazul persoanelor în vârstă, care de cele mai multe ori au suferit un atac cerebral, afazia pune individul în imposibilitatea de a înțelege limbajul vorbit ori scris. Ba mai mult, sunt incapabile de a-și contura propriile cuvinte.

Afazia primitivă progresivă apare, în principal, în urma accidentelor vasculare cerebrale, traumatismelor craniene ori tumorilor cerebrale. În ceea ce privește dificultatea în vorbire, aceasta este, în general, doar o consecință a afecțiunilor cerebrale ori a problemelor nervilor ce dețin controlul asupra mușchilor faciali, laringelui ori corzilor vocale. De asemenea, starea patologică a mandibulei, bolile musculare, dinții și gura au tendința de a afecta vorbirea, în timp ce inflamațiile, polipii, chisturile ori tumorile lezează vocea.

Printre altele, alcoolismul, boala Alzheimer, scleroza laterală amiotrofică autismul, paralizia cerebrală, demenţa, abuzul de droguri, contuziile, laringita, scleroza multiplă sau epilepsia sunt doar câteva dintre afecțiunie ce cauzează afazia.

Principalele simptome ale acestei afecțiuni se numără faptul că bolnavul adoptă un stil telegrafic, are vocabular redus, format din câteva cuvinte, prezintă deficiențe gramaticale, are debit verbal încetinit, pronunță cuvintele defectuos, scrisul este, de asemenea, la fel, iar pacientul este conștient de toate aceste ”deficiențe” și devine depresiv.

Go top